Gânduri la trecerea dintre ani

Revin după mai multă vreme în care am avut parte de experiențe noi pentru mine.

Majoritatea duratei carierei mele am petrecut-o în preajma unor programe guvernamentale și locale de investiții, care se refereau la lucrări tangibile de amenajare și reabilitare a infrastructurii. Așa cum am mai amintit, lucrările de construcții hidrotehnice pentru rețeaua energetică, pentru alimentarea cu apă și canalizarea unor localități urbane, dar și pentru ameliorarea terenurilor agricole, fie prin regularizarea cursurilor râurilor sau recuperarea suprafeței fertile.

Pentru mine, infrastructura însemna mai de grabă o parte tangibilă a realității, care contribuie la calitatea vieții comunităților de oameni, inclusiv la asigurarea condițiilor de administrare a ocupațiilor necesare specificului local. Am gândit în termeni de condiții naturale disponibile și mijloace tehnice, financiare și umane necesare punerii în aplicare a proiectelor concrete care să ducă la realizarea obiectivelor cuprinse în marja amintită mai sus.

Investițiile la realizarea cărora am participat au fost toate lucrări publice, chiar dacă la realizarea lor s-au angrenat și companii private, specializate fie în lucrări nemijlocite, fie în urmărirea și derularea finanțării lucrărilor confirmate ca realizate. Pentru acest motiv am considerat consultanța pentru investiții ca referindu-se în primul rând la ansamblul de servicii de pregătire, monitorizare și facilitare a conformității de către autorități, beneficiari, antreprenori și furnizori în raport cu legislația aplicabilă și normele tehnice specifice domeniului respectiv.

Mai recent, prin media socială am întâlnit consultanța de investiții care nu se referea decât la artificii contabile, atâta vreme cât valorile asupra cărora se opera sunt mai puțin acceptate ca monetare. Tot prin media socială, de data asta mai instruită și specializată cibernetic, am întâlnit infrastructura cibernetică virtuală.

Serviciile pe care le propun pot astăzi să fie susținute în principal prin intermediul site-urilor construite prin programare codificată. Așa că mi-a fost oarecum incomod să mă implic în forma virtuală de prezentare a ofertei referitoare la condițiile tangibile de viață. Dar doresc să mă apropii de nivelul curent contemporan de comunicare și relaționare de afaceri.

Există o diferență majoră între activitățile tangibile convenționale și noua abordare disruptivă a progresului tehnic, financiar și social. Trăim pe o planetă care, asemenea (deși niciodată similar) cu alte planete trece prin stări care nu pot fi controlate prin activitatea umană. Declarațiile politice din deceniile șase și șapte ale secolului trecut s-au dovedit a fi eronate, dacă nu mincinoase. Omenirea nu domină și nici măcar nu controlează natura. Activitățile umane, desfășurate fără o cunoaștere elementară a fenomenelor specifice planetei, sunt toate împotriva utilității și scopurilor populațiilor umane. Probabil că suntem la finalul unei epoci de patruzeci de ani (poate secole...) de întrerupere și uitare în cunoașterea și măiestria umană, care a afectat radical cultura umană.

Dar de ce am discuta despre cultură în contextul serviciilor profesionale și al afacerilor cu tehnologie specializată, care atrage sume reprezentative în circuite economice, politice și sociale planetare?

Este nevoie de un anumit grad de instruire și înțelegere a realității pentru ca o entitate profesionalizată (de la individ specializat la companie cu multiple intervenții pe diverse piețe din lume) să înțeleagă compensarea prin echivalentul monetar al valorilor umane prestate și utile oricărei comunității, în orice formă s-ar prezenta. Adică, orice valoare relativă ar avea o monedă în raport cu reperele acceptate, aceasta nu este rațional utilă, dacă oamenii care o folosesc nu obțin satisfacții pe piața de care aparțin. În absența cunoașterii (inclusiv culturale) valorilor depozitate în tezaure, acestea nu se vor regăsi pe nicio piață, atâta vreme cât oamenii nu vor ști ce să facă cu comorile; în vreme ce alți oameni nu vor ști ce le lipsește pentru ca ocupațiile lor să ofere utilitate și confort.

Abordarea multi-stratificată a suportului funcțional, pe care am întâlnit-o în dezvoltarea mediului cibernetic, optimizează procese automatizate. Îmi amintesc că intenția și interesul profesorilor mei din facultatea de hidrotehnică a fost și continuă în mod constant să fie modelarea cât mai fidelă a fenomenelor fizice prin algoritmii de calcul. Pentru aceasta, o grămadă de timp și de eforturi de înțelegere și exprimare a reprezentărilor este folosită pentru crearea ipotezelor de calcul, adaptate ulterior prin măsuri tehnice la condițiile specifice locale. Am observat că oricât de bună ar fi o soluție tehnică, aceasta poate fi aplicată doar în proporția în care există resurse materiale și umane; adică putem face îmbunătățiri ale unor condiții, dar întotdeauna rămâne un ecart neaplicabil între ideea/proiectul de îmbunătățire și produsul condiționat, spre exemplu de bugetul disponibil.

Toate produsele și procedeele tehnice fixe sau mobile sunt folosite în prima fază ca arme, la crearea unor stări incomode între membrii diverselor comunități. Cunoașterea culturală ne-ar putea ajuta să ne reamintim că nu este necesar să ne producem unii altora inconveniente de orice fel, de la relații până la imcompatibilitatea cu posibilitatea vieții. Am putea înțelege că impedimentele și provocările care vin din mediul natural căruia îi aparținem necesită cu mult mai multe resurse tangibile sau virtuale decât orice confruntare dintre două comunități umane. Avem un scop comun atâta vreme cât încercăm să ne adaptăm și să ne bucurăm de ceea ce ni se oferă.

Cum asigură serviciile cibernetice virtuale supraviețuirea și refacerea condițiilor propice de viață afectate de intemperii, de cutremure, de variațiile importante de intensitate ale radiațiilor din surse neumane? Un răspuns ar fi prin îndesirea rețelei de sateliți. Am văzut materialele cu vehiculele electrice oprite de scăderea temperaturii. Am văzut inundațiile și alunecările de teren care întrerup căile de transport, căile de alimentare cu orice energie, surpă pe suprafețe întinse fundațiile clădirilor. Am văzut furtunile și seceta care întrerup ciclul alimentar și climatic, cu consecințe până la modificarea mișcării planetei. Nu oamenii au făcut asta, însă au pierdut din vedere că prima motivație a oricărei inovații și organizări a fost adaptarea comunităților umane pentru supraviețuire în condiții naturale schimbătoare.

Iubim atât de mult virtualitatea încât confundăm datele cunoscute/accesibile ale problemei cu realitatea nemijlocită. Ni se pare că ipoteza de lucru este mai cuprinzătoare decât paleta de posibilități, dintre care nu toate sunt percepute (corect).

Diverse comunități păstrează tradiția culturală a înnoirii ciclului anual și o sărbătoresc la momente distincte și diferite unele de altele. Utilitatea unui reper temporal comun a condus la realizarea calendarului universal. Însă și acest calendar, metoda de estimare a mișcărilor relative ale oamenilor, plăcilor tectonice și planetelor, este foarte aproximativ. Varianta de calcul veche, dar încă în uz, a condus la erori acumulate pe parcursul anilor, astfel că ni se pare că iarna și vara nu mai au loc atunci când știam. Este oare posibil ca serviciile și infrastructura cibernetică, automată și umană, să facă acele corecții și actualizări care ar înlătura cele mai numeroase discrepanțe cognitive prin care trecem astăzi? Ar fi astfel îndeplinită o funcție de infrastructură în scopul funcționalității și confortului speciei umane, în cazul în care ne mai amintim menirea proprie.