Grația lebedei negre

 Bun regăsit!

Piața de produse și servicii aeriene și a utilităților aferente s-a menținut pe poziția de promotor al înnoirilor tehnice cu efectele în modul de viață din perioada de aproape 80 de ani de la sfârșitul ultimului război mondial. Astăzi observăm o stagnare a interesului pentru domeniile tehnic aplicatitiv și de navigație în rândul tinerilor. Explicația imediată aruncă în lumină evoluția frământată a modului economic în care trăim.

La o privire mai atentă ne dăm seama că industrializarea producției de bunuri și automatizarea serviciilor utilitare oferă rațiunea paradoxului actual. Deși tot mai puțini din generațiile recente s-au simțit atrași către educația bazată pe cunoașterea matematicii, a fizicii, a chimiei, a reprezentărilor grafice coerente și a culturii fizice, cei mai mulți au devenit utilizatori ai vehiculelor sofisticate. Mai mult, vorbind despre matematică și logică, tot mai mulți s-au imaginat programatori și dezvoltatori de aplicații cibernetice. În realitate, au devenit utilizatori ai unor aplicații construite după o arhitectură care eludează bună parte din cultura academică umană. Satisfacția facilă a unor jocuri sau a unor legături personale virtuale i-a îndepărtat pe cei mai mulți de o abordare rațională a vieții cotidiene.

Probabil că așa apare atitudinea de neimplicare în circuitul calificărilor și ocupațiilor în domeniile care asigură confortul zilnic cunoscut. Momentul în care o parte dintre concetățeni conștientizează disonanțele de exploatare a rețelelor publice de servicii este de cele mai multe ori tardiv pentru remediere sau reluarea implicării personale. O parte care marchează discrepanța dintre integralitatea și continuitatea mediului și activităților de fiecare zi și pregătirea profesională a beneficiarilor de facilități și utilități care asigură confortul zilnic este specializarea radicală pe care sistemele educaționale actuale dominante o furnizează.

Toate lucrările pe teme de dezvoltare personală și de reducere a stresului ocupațional demonstrează nevoia individuală de flexibilitate în cunoștințe și preocupări. Avem la dispoziție mai multe game de facilități și instrumente, care încă așteaptă să fie valorificate printr-o folosință integrată în scopul păstrării și adaptării pe mai departe a gradului de confort și reziliență în fața evenimentelor neașteptate, dar probabile, care survin unor fenomene naturale ale planetei sau unor acțiuni umane intenționate.

Așa cum a fost întotdeauna, situațiile de criză din viața umană sunt tratate cu mijloacele disponibile în momentul respectiv, însă, după scăderea impactului, foarte rare și puține mai sunt preocupările de eradicare a cauzelor care conduc la criză. Probabil că o abordare mai rațională în raport cu nivelul actual de cunoștințe ar consta în evaluarea, previzionarea și pregătirea pentru contracararea neajunsurilor posibile, dar scăpate în afară conului de interes al preocupărilor curente. Cu această ocazie salut cu căldură studiile și implementarea procedurilor de analiză și prevenire a riscurilor nesustenabile în majoritatea domeniilor de activitate, prin elaborarea și aplicarea pachetelor de măsuri care transpun prevederile familiei de standarde internationale de management al riscului ISO 31000:2018.

Am absolvit facultatea de hidrotehnica, unde studiile de proiectare ale unor construcții masive porneau de la înregistrările hidrologice ale diverselor sectoare de albie naturală ale cursurilor de apă. Printre studenți circula o glumă tehnică, făcând aluzie la debitele maxime cu probabilitate statistică relevantă pentru dimensionarea construcțiilor și amenajărilor: "parcă poți să știi...și parcă poți să fii sigur...și dacă ești sigur, la ce îți folosește...?" Pentru că folosința și alocarea de fonduri și resurse nu pot preîntâmpina fenomene extreme și extraordinare care depășeasc capacitatea de reziliență a amenajării și zonelor adiacente. Ni s-a spus în tinerețe că prin știință omul domină natura, o pregătire perfectă pentru orice situație din gama "lebăda neagră", atunci când realitatea depășește imaginația momentului. În România există o vorbă care zice "nu se știe că pământul dincotro va bate vântul". Referința pentru variabilitate este chiar elementul pe care ne bazăm și pe care în mod curent îl considerăm invariabil!

Soarta este ironică, chiar și acum când avem la îndemână mijloace elaborate și diverse cu care executăm proceduri sofisticate. Știm mai multe, dar este tot mai clar cât de departe suntem de înțelegerea, ce să mai spun de dominarea naturii.

Și dacă tot știm, hai să găsim o modalitate realizabilă acum pentru ca să depășim cu eleganță efectele brutale asupra modului nostru de viață.

Cu cele mai bune gânduri,

Dr. Dan Oprea

office@odig.tm.ro

https://sites.google.com/view/infrastructure-as-service/main-page

+40765756540